„Beatitudinea coemergentă” este un termen folosit în filozofia budistă pentru a descrie o stare de fericire sau satisfacție care apare atunci când indivizii devin conștienți de natura interconexă și interdependentă a tuturor lucrurilor și ființelor.
Definiție: „Beatitudinea coemergentă” descrie o stare de fericire sau satisfacție care apare atunci când indivizii devin conștienți de natura interconexă și interdependentă a tuturor lucrurilor și ființelor.
Terminologie: „Beatitudinea coemergentă” este un termen specific filozofiei budiste și este asociat cu conceptul de „inter-ființare” sau „dependentă co-emergentă”, care subliniază ideea că toate lucrurile și ființele sunt interdependente și interconectate.
Sinonime: Exemple de cuvinte care pot fi considerate sinonime pentru „beatitudinea coemergentă” includ „starea de iluminare”, „starea de grație”, „compasiunea universală”, „conștiința interconexiunii” sau „armonia universală”.
Antonime: Un antonim al „beatitudinii coemergente” ar putea fi „ignoranța”, care descrie lipsa de conștientizare sau de înțelegere a naturii interconexe și interdependente a lucrurilor și ființelor. Alte antonime ar putea fi „alienarea”, „individualismul excesiv” sau „egoismul”.