“Beatitudinea coemergentă” este un termen folosit în filozofia budistă pentru a descrie o stare de fericire sau satisfacție care apare atunci când indivizii devin conștienți de natura interconexă și interdependentă a tuturor lucrurilor și ființelor.
Definiție: “Beatitudinea coemergentă” descrie o stare de fericire sau satisfacție care apare atunci când indivizii devin conștienți de natura interconexă și interdependentă a tuturor lucrurilor și ființelor.
Terminologie: “Beatitudinea coemergentă” este un termen specific filozofiei budiste și este asociat cu conceptul de “inter-ființare” sau “dependentă co-emergentă”, care subliniază ideea că toate lucrurile și ființele sunt interdependente și interconectate.
Sinonime: Exemple de cuvinte care pot fi considerate sinonime pentru “beatitudinea coemergentă” includ “starea de iluminare”, “starea de grație”, “compasiunea universală”, “conștiința interconexiunii” sau “armonia universală”.
Antonime: Un antonim al “beatitudinii coemergente” ar putea fi “ignoranța”, care descrie lipsa de conștientizare sau de înțelegere a naturii interconexe și interdependente a lucrurilor și ființelor. Alte antonime ar putea fi “alienarea”, “individualismul excesiv” sau “egoismul”.
0 comentarii