„Bunătate iubitoare” este un termen care descrie o atitudine pozitivă față de ceilalți și față de lume, bazată pe compasiune, empatie, generozitate și înțelegere.
Definiție: „Bunătate iubitoare” descrie o atitudine pozitivă față de ceilalți și față de lume, bazată pe compasiune, empatie, generozitate și înțelegere.
Terminologie: „Bunătate iubitoare” este un termen specific filozofiei budiste și al tradițiilor spirituale orientale, care promovează ideea de a trăi în armonie cu ceilalți și cu natura.
Sinonime: „Bunătate iubitoare” poate fi asociat cu cuvinte precum „compasiune”, „empatie”, „generozitate”, „iubire”, „îngăduință”, „prietenoșie” sau „toleranță”.
Antonime: Cu toate că nu există un antonim precis pentru „bunătate iubitoare”, opusul acestei atitudini ar fi reprezentat de comportamente precum „egoism”, „invidie”, „răutate”, „intoleranță” sau „dispreț”.
Conceptul de bunătate iubitoare provine din traducerea „loving-kindness” din Engleză. Bunătatea iubitoare este o combinație între iubire și blândețe. Cu alte cuvinte bunătatea iubitoare înseamnă a iubi cu blândețe. Bunătatea iubitoare este o practică din cultura budistă. În înțelepciunea budistă se spune că acela care vrea să înteleagă iubirea trebuie să practice, față de toate ființele vii (ființele sensibile), trei ani blândețea (kindness), apoi încă trei ani bunătatea iubitoare (loving-kindness) si apoi va ințelege cum să practice cu adevarat în urmatorii trei ani iubirea. Astfel omul înțelege că fundamentul iubirii este blândețea.
