Definiția expresiei „Marea Beatitudine”
„Marea Beatitudine” se referă la o stare de fericire supremă, de împlinire spirituală profundă și de pace interioară, care depășește limitele obișnuite ale experienței umane. Este o stare de armonie și binecuvântare completă, adesea asociată cu o realizare spirituală înaltă, în care o persoană simte o conexiune profundă cu sinele său interior și cu divinitatea. În multe tradiții religioase și spirituale, beatitudinea este percepută ca un ideal suprem al existenței, o stare de fericire durabilă și transcendentă.
Caracteristici:
- Fericire supremă: Marea Beatitudine reprezintă o stare de fericire completă, care nu depinde de circumstanțele exterioare.
- Împlinire spirituală: Această stare este adesea asociată cu o realizare în plan spiritual, o comuniune profundă cu divinitatea sau cu un scop superior.
- Pace interioară: Marea Beatitudine este însoțită de o liniște profundă, de o armonie interioară care se menține indiferent de provocările exterioare.
- Transcendență: Este o experiență care depășește granițele fizice ale realității cotidiene, oferind o senzație de eliberare și de conexiune cu o realitate mai înaltă.
Sinonimele expresiei „Marea Beatitudine”
- Sinonime directe: fericire supremă, iluminare, împlinire completă, beatitudine absolută.
- Sinonime figurative: extaz spiritual, realizare divină, grație divină, stare de grație.
Antonimele expresiei „Marea Beatitudine”
- Directe: suferință, nefericire, agonie, disconfort.
- Figurative: durere spirituală, neliniște interioară, dezechilibru, tristețe.
Cum se traduce în alte limbi?
- În engleză: Great Beatitude
- În spaniolă: Gran Beatitud
„Marea Beatitudine” este o stare de fericire și împlinire spirituală extremă, caracterizată prin pace interioară și transcendență. Este un ideal spiritual ce depășește experiențele cotidiene și aduce o comuniune profundă cu divinitatea sau cu o realitate superioară.