Providență este un substantiv feminin care se referă la grija și protecția divină sau, în sens mai general, la un eveniment sau o acțiune ce pare să fie determinată de o forță superioară pentru a asigura un rezultat pozitiv. Termenul este adesea folosit în contexte religioase pentru a desemna grija pe care Dumnezeu o poartă față de oameni și lume.

Etimologie:

Cuvântul „providență” provine din limba latină, din termenul „providentia”, care la rândul său este derivat din verbul „providere”, însemnând „a prevedea” sau „a avea grijă de”. Prefixul „pro-” înseamnă „înainte”, iar „videre” înseamnă „a vedea”. Astfel, cuvântul latin inițial sugera ideea de a vedea sau a prevedea lucrurile din timp pentru a le gestiona în mod corespunzător.

Sinonime:

• Pronie (divină)
• Destin (într-un sens religios)
• Soartă (într-un sens religios)
• Grijă divină

Antonime:

• Întâmplare
• Haos
• Neprevăzut
• Imprevizibilitate
• Dezordine

Providența implică ideea de ordine și planificare, opusă ideilor de haos și lipsă de control.