Definiție
„Strălucire” este un substantiv feminin care desemnează fenomenul de a emite lumină intensă sau claritate, fie prin reflexie, fie prin emisie proprie. Termenul poate fi folosit și în sens figurat pentru a descrie calitatea de a ieși în evidență, de a excela sau de a impresiona prin calități remarcabile, cum ar fi inteligența, frumusețea sau talentul.
Etimologie
Cuvântul „strălucire” provine din verbul „a străluci”, care este de origine latină. Derivatul direct este din latinescul „stellare”, care înseamnă „a străluci ca o stea”. Rădăcina latină este „stella”, care înseamnă „stea”. Astfel, termenul păstrează asocierea cu lumina intensă și claritatea specifică stelelor.
Sinonime
- Luminozitate
- Splendoare
- Luciu
- Sclipire
- Brilantă
- Radiație
- Iluminare
Antonime
- Întuneric
- Opacitate
- Umbrit
- Înnourare
- Plictiseală
- Monotonie
Sinonimele și antonimele oferă o perspectivă asupra diferitelor nuanțe ale conceptului de strălucire, acoperind atât aspectele fizice (luminozitate, sclipire) cât și cele figurate (splendoare, plictiseală).