Definiție

Certitudine este un substantiv care desemnează o stare de siguranță absolută, lipsită de orice îndoială sau incertitudine. Termenul este folosit pentru a exprima o convingere fermă sau o realitate indubitabilă.

Terminologie

Certitudine provine din latinescul certitudo, certitudinis, și implică absența oricărei forme de incertitudine. Este adesea folosit în contexte care necesită o asigurare completă sau o confirmare categorică.

Sinonime

• Siguranță – stare de încredere deplină și lipsă de dubii.
• Convingere – credință fermă într-un adevăr sau realitate.
• Încredere – sentiment de siguranță și credință în adevărul unui fapt.
• Evidență – claritate și certitudine evidentă, fără nevoia de dovadă suplimentară.
• Adevăr – realitate indiscutabilă și obiectivă.

Antonime

• Incertitudine – stare de nesiguranță și îndoială.
• Îndoială – lipsă de certitudine și siguranță.
• Nesiguranță – stare de lipsă de stabilitate și încredere.
• Ambiguitate – lipsă de claritate și precizie, ceea ce duce la confuzie.
• Dubiu – suspiciune sau neîncredere în adevărul sau realitatea unui fapt.