Omnisciența este un termen folosit pentru a descrie atributul de a cunoaște totul, de a avea cunoștințe infinite despre trecut, prezent și viitor.

Definiție: Omnisciența descrie atributul de a cunoaște totul, de a avea cunoștințe infinite despre trecut, prezent și viitor.

Terminologie: Omnisciența este un termen utilizat în filozofie, teologie și alte domenii, pentru a descrie calitatea sau puterea de a cunoaște totul.

Sinonime: Omnisciența poate fi asociată cu cuvinte precum „cunoaștere infinită”, „intuiție perfectă”, „cunoaștere absolută”, „înțelepciune infinită” sau „cunoaștere divină”.

Antonime: Opusul omniscienței este reprezentat de lipsa de cunoștințe sau ignoranța. Unii ar putea argumenta că perspectiva limitată a ființelor umane sau a altor creaturi poate fi considerată un opus relativ al omniscienței.

Omniscienta inseamna o stare in care stii totul; starea de a fi omnipotent, atotputernic si atotstiutor.

In cultura budista omniscienta este cea mai inalta stare in care poate ajunge un om prin meditatie si practica spirituala.