SUPERLATIV

Definiția conceptului „Superlativ”

Superlativ se referă la forma cea mai înaltă sau extremă a unui adjectiv sau adverb, indicând o calitate în cea mai mare măsură posibilă. În gramatică, superlativul este folosit pentru a exprima cel mai înalt grad de comparare, adică cea mai intensă sau extremă caracteristică a unui substantiv sau verb în comparație cu toate celelalte. Pe lângă sensul gramatical, termenul poate fi folosit și figurativ pentru a desemna ceva deosebit de excepțional sau remarcabil.


Caracteristici:

  1. Grad extrem: Superlativul indică cel mai înalt grad al unei trăsături sau calități. Este utilizat pentru a exprima o caracteristică maximă, fără a lăsa loc pentru comparație.
  2. Excelență extremă: Atunci când ceva este considerat superlativ, înseamnă că este considerat cel mai bun, cel mai deosebit sau cel mai remarcabil dintr-un grup.
  3. Comparare absolută: În loc să compare două obiecte sau subiecte, superlativul se referă la un singur obiect sau subiect, fiind unic în categoria sa.
  4. Folosit figurativ: Poate desemna orice lucru care iese în evidență prin excelența sau caracteristicile sale remarcabile, fiind considerat „cel mai bun” într-un domeniu.

Sinonimele conceptului „Superlativ”

  1. Sinonime directe: excepțional, suprem, desăvârșit, extrem, maxim.
  2. Sinonime figurative: perfect, ideal, incomparabil, remarcabil.

Antonimele conceptului „Superlativ”

  1. Directe: inferior, substandard, mediocru, slab, de rang inferior.
  2. Figurative: deosebit de slab, cel mai rău.

Cum se traduce în alte limbi?

  • În engleză: Superlative
  • În spaniolă: Superlativo

Superlativ se referă la maximul unei calități, fiind cel mai înalt grad al comparației, utilizat pentru a exprima o trăsătură în mod absolut, fără rival. Este folosit atât în gramatică, cât și pentru a sublinia excelența extremă a unei trăsături, fiind considerat cel mai bun dintre toate.

Lasă un comentariu