PROVIDENȚĂ

Providență este un substantiv feminin care se referă la grija și protecția divină sau, în sens mai general, la un eveniment sau o acțiune ce pare să fie determinată de o forță superioară pentru a asigura un rezultat pozitiv. Termenul este adesea folosit în contexte religioase pentru a desemna grija pe care Dumnezeu o poartă față de oameni și lume.

Etimologie:

Cuvântul „providență” provine din limba latină, din termenul „providentia”, care la rândul său este derivat din verbul „providere”, însemnând „a prevedea” sau „a avea grijă de”. Prefixul „pro-” înseamnă „înainte”, iar „videre” înseamnă „a vedea”. Astfel, cuvântul latin inițial sugera ideea de a vedea sau a prevedea lucrurile din timp pentru a le gestiona în mod corespunzător.

Sinonime:

  • Pronie (divină)
  • Destin (într-un sens religios)
  • Soartă (într-un sens religios)
  • Grijă divină

Antonime:

  • Întâmplare
  • Haos
  • Neprevăzut
  • Imprevizibilitate
  • Dezordine

Providența implică ideea de ordine și planificare, opusă ideilor de haos și lipsă de control.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *